In iunie 2007, dupa mai mult de 12 luni de apreciere a leului fata de euro, majoritatea covarsitoare a analistilor sustineau prelungirea aprecierii leului. In viitor, astfel de situatii in care se manifesta lipsa de diversificare cognitiva a analistilor se vor repeta pe diferite clase de active.
Majoritatea investitorilor care iau pozitii in actiuni, in obligatiuni, pe piata valutara ori in active alternative o fac si cu dorinta nemarturisita de a se descurca mai bine decat macar jumatate dintre cunoscutii lor. Si, foarte probabil, daca am chestiona acesti investitori, am afla ca mai mult de jumatate din ei se considera mai performanti decat media.
Dat fiind ca o decizie de investitie buna este de importanta majora in obtinerea unor rezultate bune, ma voi concentra asupra unuia dintre factorii care influenteaza un astfel de proces si anume sfaturile primite de la analisti, indiferent de zona financiara pe care se concentreaza acestia. Cadrul general este acelasi.
Demersul investitional si rezultatul poate fi intr-una din urmatoarele situatii ("Winning decisions" de E. Russo si P.J.H. Schoemaker): 1. demers prost, rezultat prost: justitie poetica; 2. demers bun, rezultat prost: rateu; 3. demers prost, rezultat bun: noroc chior; 4. demers bun, rezultat bun: succes meritat.
Pentru a intelege mai bine prognozele facute de analisti si pentru a estima utilitatea lor in contextul elaborarii unei strategii de investitii, este important sa intelegem care sunt cazurile in care recomandarea unui analist are valoare adaugata pentru investitor. Exact ca in cazul concursului de frumusete discutat de Keynes, fiecare analist trebuie nu doar sa aiba dreptate la modul absolut, ci si sa ghiceasca ce pareri au ceilalti analisti din piata.
Daca o prognoza este corecta, dar analistul a prognozat similar cu consensul, un investitor nu face performanta, deoare
