Versurile sunt obscure, cu exceptia celor care sunt simpliste. Elena Codres Barnea poetizeaza clamoros-languros intamplari din biografia sa necunoscute cititorilor.
"Nu stie nimeni in Romania mai bine ca mine Honolulu", declara Elena Codres Barnea in postfata volumului de versuri Scrisori catre Honolulu (editia a doua revizuita si completata, Ed. Printech, 2008). In mod curios insa, in carte este vorba despre Mesterul Manole, nu despre Honolulu. Cum anume ii pot fi de folos cuiva cunostintele despre capitala statului Hawaii atunci cand gloseaza - in versuri - pe marginea unei vechi balade romanesti?
Intrebarea va ramane probabil fara raspuns. Elena Codres Barnea incearca sa dea o explicatie, in poemul De ce ii scriu lui Manole in Honolulu? Dar din explicatia ei nu se intelege mare lucru:
"Iti scriam si in Bermude si in Filipine/ In fine.../ Te-am cautat si in Capul Horn,/ Mesterul Manole/ Ridica, poate, balcon supra balcon".
Cu alte cuvinte, nu era neaparat necesar ca autoarea sa aleaga de pe intreaga harta a lumii Honololu. Ea i-ar fi putut scrie lui Manole si in Bermude sau in Filipine. Si atunci... ce mai ramane din atuul ei de a cunoaste mai bine decat oricine altcineva in Romania exotica localitate din mijlocul Pacificului?
La fel de obscure sunt celelalte versuri, cu exceptia celor care sunt simpliste. Elena Codres Barnea poetizeaza clamoros-languros intamplari din biografia sa necunoscute cititorilor:
"Da, da, Manole din legenda mea/ Scrisa prin anii '80/ A inotat pentru libertate/ Pe apele din marile rauri/ Si in mari/ Si in oceane.../ Gasind in Pacific/ Cativa recifi coraligeni/ A facut un popas de odihna/ Si apoi inca un bras de inotator/ S-a prins cu mana de un palmier/ L-a dus pe aripi si un albatros de la Laysan/ si-un tarm i-a strigat:/ Aloha/ Acolo este statul international si cordial/ Unde curcubeului comp
