Isopul este utilizat în tratamentul afecţiunilor respiratorii şi digestive sau pentru ameliorarea durerilor reumatice. Planta s-a mai folosit în trecut pentru reglarea tensiunii arteriale şi pentru combaterea anxietăţii şi isteriei. Constituenţii principali ai isopului sunt: uleiul volatil, taninurile, glicozidele şi sulful. Proprietăţile terapeutice se datorează în special uleiului esenţial, care se găseşte în părţile aeriene ale plantei (flori şi frunze) în proporţie de 0,5-1%. Acesta conţine pinen, pinocamfen şi sesquiterpene şi poate fi obţinut prin distilare (antrenare cu vapori de apă) din părţile florale şi din frunzele plantei. Uleiul de isop este incolor, are un miros dulceag şi proprietăţi bactericide (distruge bacteriile), antiseptice, astringente, antivirale, cicatrizante, diuretice, expectorante şi sedative. De asemenea, uleiul de isop grăbeşte vindecarea rănilor. Isopul mai conţine şi alte substanţe cu importante proprietăţi terapeutice, precum taninul, derivaţii flavonici, acidul oleanolic, diosmina, zaharuri, lipide şi substanţe minerale: sulf, calciu, fosfor, potasiu, fier, sodiu, cupru şi aluminiu.

Pentru durerile de gât Isopul este folosit în bolile aparatului respirator datorită efectelor expectorante, antispastice şi antisecretorii. Se recomandă în special în cazul răcelilor, sinuzitei, bronşitei şi bolilor pulmonare. Este utilizat în bronşite şi astm bronşic deoarece fluidifică mucusul bronşic şi favorizează eliminarea lui. Pentru a se obţine acest efect, se prepară o infuzie din una-două linguriţe de isop, la o cană de apă. Se recomandă consumul a două căni de infuzie pe zi. Isopul poate fi folosit pentru gargară în cazul durerilor de gât. Infuzia de isop nu trebuie utilizată în faza congestivă (de început) a bolilor respiratorii.

Recomandări pentru probleme digestive În ceea ce priveşte bolile digestive, remediile cu isop sunt reco