Groucho Marx spunea candva ca nu tenteaza sa intre intr-un club care accepta oameni ca el ca membri. UE are o problema usor diferita. O multime de tari vor sa intre, desi multe din ele - si chiar unele care au reusit deja - nu sunt pregatite pentru a adera. Ele par a spera ca integrarea In UE va face minuni in sine, vindecand maladii precum coruptia endemica, crima organizata, ineficienta judiciara si inapoierea economica - toate fara ca ele sa introduca reformele dureroase pe plan intern, scrie The Economist, preluat de Rador.
Sa luam Bulgaria, care a aderat la UE (impreuna cu Romania) la 1 Ianuarie 2007. Ministrul ei de interne, Rumen Petkov, tocmai a fost silit sa demisioneze, dupa al 120-lea caz de crima la comanda nerezolvat; el a recunoscut ca avea contacet cu presupusii sefi ai crimei. Anul trecut, guvernul roman s-a descotorosit de bravul sau ministru reformist al justitiei, Monica Macovei, pe baza argumentului dubios ca ea nu ar fi stiut sa lucreze in echipa. Ambele tari au rezultate proaste in clasificarile anuale ale coruptiei, realizate de grupul de lobby cu sediul la Berlin, Transparency International.
Si in nici un caz nu sunt singurele. In fiecare din cele opt tari central si est-europene care au aderat la UE la 1 mai 2004, reformele au fost intre timp diluate sau sistate. Demersurile anticoruptie din tarile baltice s-au impotmolit. Slovacia, aflata candva intre vedetele reformatorilor economici ai regiunii, s-a pravalit la pamant. Polonia, Republica Ceha si Ungaria au fost toate criticate pentru ritmul lent al reformei.
O trasatura comuna in toate aceste istorii este influenta limitata a Bruxelles-ului. Se spune deseori ca politica de largire a UE este cel mai puternic instrument conceput vreodata pentru ancorarea vecinilor sai pe calea spre democratia specifica economiei de piata - mult mai eficient decat orice inven
