In goana dupa cota de piata, bancile si-au sprijnit propriile divizii de administrare a fondurilor mutuale cu injectii consistente de capital, marind astfel activele fondurilor aflate in administrare.

Primele trei cele mai mari fonduri mutuale dupa volumul activelor nete sunt "bancare" in industria locala, in timp ce, din primele trei fonduri mutuale dupa randamentul pe ultimele 12 luni doar un fond este bancar.

Anglo-saxonii spun ca in viata marimea conteaza, dar in fonduri mutuale marimea nu este intotdeauna un avantaj. Poate diminua costurile, este adevarat: administrarea unui fond de investitii de doua milioane de euro nu costa de doua ori mai mult decat gestionarea unui fond de un milion de euro.

Pe langa faptul ca dimensiunea "large" permite construirea unui brand destul de solid, aceasta poate fi inamicul performantei, al randamentului in termeni investitionali. Daca un fond mutual devine prea mare incepe sa semene cu intreaga piata, de fapt sa devina piata, si este lucrul cel mai de nedorit cu putinta atunci cand "piata scade".

Administratorii independenti, care nu fac parte din grupuri bancare, au ocupat in mod constant in ultimii cinci ani podiumul celor mai performante fonduri mutuale.

Suprematia lor este insa pe cale sa se stinga, bancile facand din administrarea de active noua lor specialitate.

Daca in urma cu cinci ani, BCR Asset Management, actualul lider al pietei, era singurul administrator bancar de pe piata, in prezent numarul acestora a urcat la sapte.

La sfarsitul lunii martie, sase administratori din cadrul grupurilor bancare isi disputau aproximativ 75% din activele de 866 de milioane de lei ale fondurilor mutuale, restul de aproximativ 220 de milioane de lei fiind impartit de noua administratori independenti, neafiliati niciunui grup bancar.

Explicatia sta in apetitul redus al romanilor pentru