Monica Lovinescu si Virgil Ierunca s-au intors vineri definitiv in Romania. Urnele lor funerare au fost aduse cu o aeronava speciala, iar ceremonii funerare au avut loc la aeroport si la Ateneu. Monica Lovinescu a fost deja decorata post mortem de presedintele Traian Basescu.

Patimile Monicai Lovinescu au luat sfarsit dupa zeci de ani de lupta apriga impotriva celor mai monstruosi dusmani imaginabili - comunismul si securitatea. Mana lunga si criminala a acestora a urmarit-o o viata. I-a ucis mama, a incercat sa o rapuna, a umplut-o de vanatai, i-a spart capul, aproape a exterminat-o, insa nu a reusit sa-i inchida gura.

Vocea inconfundabila si transanta a Monicai Lovinescu s-a auzit pana in momentul in care trupul nu a mai sustinut-o, iar ecoul ei se aude, teribil de incomod pentru unii, si astazi.

Din nefericire, Monica Lovinescu nu a putut pleca impacata sa se odihneasca alaturi de jumatatea ei, pentru ca patimile poporului pentru care a luptat par departe de sfarsit.

La 18 ani dupa teoretica Revolutie, romanii sunt inca asediati de vestigiile comunismului si ale securitatii, care nu numai ca nu se predau, ci prospera. Supravietuiesc peste tot, in mentalitatile multora dintre noi si in clasa politica, in presa si, mai ales, in afaceri.

Ele fac jocurile, legile, banii, ele detin puterea reala intr-o tara inca nedezmeticita pe care o tin prizoniera.

Victime si ciminali, fata in fata

Excelentul film al lui Alexandru Solomon - "Razboi pe calea undelor" - ne-a aratat din nou chipul sinistru al dinozaurilor comunisto-securisti, in antiteza cu adversarii lor de moarte, vocile Europei Libere. Amare concuziile, discutabil scorul final.

Am vazut-o pe Monica Lovinescu explicand de pe un pat de spital de ce nu s-a mai putut repatria dupa 1989, pe Ioana Magura Bernard povestind cum p