Nu e bine sa lipsesti mai mult de o saptamana, hai sa zicem zece zile, din partea ta de cartier. Daca o faci, vei avea surprize neplacute. Pleci si, ca intr-o naratiune aflata sub zodia lui Mircea Eliade, cand te intorci nimic nu mai este cum era. Macelaria din colt a devenit farmacie, iar alimentara s-a transformat intr-un sediu de banca.
Asta daca ai noroc, deoarece mai mari sunt sansele sa descoperi un cazinou ori o casa de pariuri, in locul pravaliei de unde cumparai candva parizer. Dar e bine, deoarece parizerul nu este bun de nimic, nu e decat un subprodus al imaginatiei functionarilor cu manecute care visau sa-si ia "Dacia" economisind banii la CEC. Multi nu au mai primit masina, fiindca au avut ghinion. Daca te iei dupa ei, ai crede ca evenimentele din decembrie au fost provocate de cei interesati sa-i priveze de dreptul lor de a calatori cu masina proprietate personala. Functionarii cu manecute, despre care se spunea ca iau dimineata un ceai, la pranz un iaurt si seara ceva usor, au avut incredere in CEC, dar nimeni nu le-a spus ca poate aparea o forta majora si, desi CEC-ul ramane in picioare, el se goleste de continut, adica de bani. Dar nu din cauza lor, care sunt pe cale sa-si recapete dupa aproape 20 de ani depunerile, dar in moneda, sa-i spunem, temporala, adica in moneda vremii nu a locului, ci din pricina unei absolvente de Litere de la Cluj, care a avut nastrusnica idee sa spuna tuturor ce i se intamplase - ea dormea linistita, iar CEC-ul veghea. Zeci, sute de mii de functionari cu manecute au facut la fel, visand la masinuta sau la casuta lor care se implinea, in vreme ce ei dormeau linistiti. Dar s-au trezit in plin vuiet de prabusire. Nu era insa o prabusire oarecare, ci o prabusire controlata, vegheata, cum s-ar spune.
Cred ca fenomenul golirii de continut are mare legatura cu ciudatele schimbari ce se petrec in cartierul de Es
