Indiferent cate summit-uri ne-am sui in cocoasa pe care am plantat panselute pentru a fi de catifea, denivelarea ramane ca atare, si covorul rosu nu sta drept, oricat l-am prinde in clame din titan.

La Romexpo mereu va veni tristetea la pomana, si sub arcada de la 5, de cate ori ne vor bantui alegerile, se va gasi acelasi buzunar larg, deschis spre poarta, spre a rasfira peste ochii secatuiti de asteptare margele din sticla, frumos ambulate, cu funda rosie, intr-o plasa din plastic.

La doi pasi se pregatesc artificii pentru finalul unui simpozion al tarilor producatoare de diamante, la trei se varuieste un etaj pentru a primi un presedinte, bursa, asezata in buzunare goale, apoi pline, indica o piata sanatoasa. Dar langa ea, o alta piata, unde se trafica sperantele celor mai saraci dintre saraci, impusca in inima atat de tare incat intorci ochii, incercand sa te minti: imaginile nu-s reale!

Claie peste gramada, ca un maldar de saci cu ciment descarcati langa o fundatie, fara glas, dar cu tipete aprinse, pensionarii si-au infipt unghiile unii in altii, si-au impins coate in ficati, au muscat ca un manunchi de vipere aruncate in ceafa unei vite si si-au cerut pomana.

Cand traiesti din sapte milioane de lei, intretinerea costa doua, madicamentele trei si lumina cinci sute de mii, nu-ti mai ramane de facut, cand vin alegerile, decat sa-ti tragi cateva calcule. Poti sa pui deoparte pentru un pulovar din lana, deoarece cateva luni, de ulei, zahar, faina si pateu se vor ingriji partidele.

Ai acasa, pe peretele de langa frigiderul Fram, calendarul pomenilor. Azi merg la conserve de pastai, maine se da paine ambalata care tine doi ani, peste o saptamana e tabel pentru macaroane varsate, sa merg cu sacul, si pe urma ni se distribuie coaste de miel. Si daca da Dumnezeu, poate vine unul si cu leacuri de inima, antiinflamatoare