„Am crezut că sunt nemuritori” a spus regizorul Paul Barbăneagră despre cuplul Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, păşind cu greu în biserica românească „Sfinţii Arhangheli Mihail,Gabriel şi Rafael” din Cartierul Latin.

În joia neagră din săptămâna patimilor Monica Lovinescu a fost purtată în sicriu închis spre intrarea bisericii la orele 13.45, sub lumina intensă a soarelui de amiază. Înăuntru, mai puţin de o sută de persoane şi-au plecat frunţile la aşezarea sicriului lăngă altar, străjuit deja de coroanele şi jerbele depuse din partea Ministerului Culturii, ICR şi MAE. Un singur trandafir roz a fost îngăduit pe capacul sicriului ferecat. Cu gesturi reţinute, Teodor Baconsky, Ambasadorul României la Paris, a aşezat spre căpătâi medalia Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer, conferit de preşedintele Românei cu o zi în urmă.

Slujba de pomenire a fost oficiată de preoţii Constantin Târziu, Iulian Nistea şi Dan Săvan de la Biserica Sfinţii Arhangheli împreună cu Inalt prea Sfintia Sa Mitropolitul Iosif al Bisericii Ortodoxe Române din Europa Occidentală şi Meridională. I-au îngânat în cântările de pomenire Marie France Ionesco, fiica lui Eugen Ionesco, regizorul Paul Barbăneagră, scriitorul Bujor Nedelcovici, poeta Magda Cârneci, dramaturgul Matei Vişniec, criticul Dan Hăulică.

Timp de o oră, cât a durat ceremonia, scriitorul Gabriel Liiceanu şi istoricul Mihnea Berindei au rămas în stînga catafalcului, încremeniţi ca nişte fii orfani.

Monica Lovinescu n-a dorit să se rostească discursuri: omagiul a fost sobru, simplu precum lacrimile multora dintre cei prezenţi, necomandate de nimeni. La sfârşitul slujbei Mitropolitul Iosif s-a apropiat totuşi de microfon spre a exprima, în limba franceză, regretul comunităţii de români din Paris pentru dispariţia celei care a fost o voce a libertăţii:”Monica Lovinescu şi-a