Lăcaşul sacru are o istorie frământată, existând o competiţie pentru proprietatea edificiilor simbol ale creştinătăţii Creştinii ortodocşi din întreaga lume prăznuiesc mâine

Lăcaşul sacru are o istorie frământată, existând o competiţie pentru proprietatea edificiilor simbol ale creştinătăţii

Creştinii ortodocşi din întreaga lume prăznuiesc mâine sărbătoarea Paştelui. În timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12.30 şi 14.30, deasupra Sfântului Mormânt se aprinde Sfânta Lumină, un foc miraculos ce se pogoară din cer şi în primele minute nu arde.

Pământul Israelului de astăzi este "loc sfânt" pentru toate cele trei mari religii monoteiste: iudaismul, creştinismul şi islamismul. De-a lungul timpului a existat, din păcate, o permanentă competiţie intercreştină pentru proprietatea edificiilor simbol ale religiei lui Iisus.

Biserica Sfântului Mormânt sau Biserica Învierii este situată în Ierusalimul Vechi. Pentru cea mai mare parte a creştinilor, este cel mai sfânt loc de pe pământ, sanctuar construit în jurul locului în care a avut loc crucificarea lui Iisus Hristos şi a locului în care a fost înmormântat şi a înviat. În anul 135, împăratul roman Adrian a ridicat aici Forul şi Capitoliul Aelia Capitolina.

Construirea primei bazilici creştine s-a datorat împăratului Constantin şi a avut loc între anii 326 şi 335. Deasupra sfântului mormânt a fost ridicat un edificiu de mari dimensiuni, denumit Anastasis (Înviere). Bazilica a fost distrusă din temelii de către perşi, în anul 614.

Reconstruită după cincisprezece ani, biserica a durat până în 1009, când a fost distrusă din nou de califul El Hakem. După ce au cucerit Ierusalimul, la sfârşitul secolului XI, cruciaţii au mărit şi au îmbogăţit biserica reconstruită între timp de Constantin Monomahul.

În 1808, bazilica a fost grav avariată de un incendiu, fiind restaurată