Titus Ceia Ne-listele descind direct din Nichita Stanescu, ar zice unii. Numai ca poetul Necuvintelor nu prea avea loc de implicare in netimpurile lui, chit ca, de voie-de ne-voie, mai declara (sau declama), cand si cand, ca e pentru.
Pe netimpuri era altfel la alegeri. Chiar si cu pomenile electorale tot altfel era. Nu veneau de sus in jos, ci invers. Noi astia, mamaligarii, ne mai faceam odata pomana sa asiguram un 99,9 la suta indispensabil guvernantilor, celor mai buni fii ai poporului, ca sa treaca cu vederea greselile noastre. Ei isi faceau pomana cu noi si iertau (dar nu uitau!) parte dintre greseli, isi mai faceau pomana si nebagandu-ne in ispita, si apoi, gata cu pomana! Aveam treaba. Intr-o unitate de nezdruncinat, romani, maghiari, germani si alte nationalitati picoteam in asteptarea a nustiuce.
Azi s-a cam zis cu 99,9 la suta. Asta pentru liste. Pentru ne-liste, problema e alta. Nelistele, la o intelegere mai brutala, pot fi si pot cere chiar suta la suta. Daca nu admisi, atunci respinsi. Ne-listele fac parte din scenariul "adevar sau provocare". Uneori se mixeaza cu listele propriu-zise si atunci se intampla sa gasesti, in al doisprezecelea ceas sau pe a douasprezecea pozitie, cate o pata de culoare maro. Cacanie, cum i se spune in popor. Inca e bine, fata de ce gasesti pe ne-listele celelalte, unde cacaniul o ia de sus si marcheaza fruntea listelor. Uneori chiar de la unu la sapte, ca-ntr-o formula mistica.
Ce putem face in asemenea situatii? Era o vorba din batrani: "omule, gandeste, ca d-aia ti-a dat statul cap!". Aplicand aceasta zisa inteleapta, eliminand temporar o alta, cea cu "crede si nu cerceta!", viitorul nostru va fi curat (Ariel) si luminos (Electrolux) cum nu s-a mai pomenit vreodata.
Altfel, vorba lui Aliosa la Stalingrad. Lasase bietul o scrisoare prin care cerea, in cazul mortii sale pe campul de ba
