Medicul secolului XXI este cel care seamana incredere, compasiune pentru pacientii sai, de fapt valori ale vietii crestine, cu ajutorul carora poate dobindi o noua imagine, pe linga cea de vindecator, poate mai importanta: aceea de tamaduitor! Pacientul secolului XXI isi doreste de la medic mai mult decit o tehnica performanta si un limbaj savant, adesea impersonal, ci vrea comunicare intr-un climat confidential, vrea un medic implicat, in care sa dobindeasca incredere. Toate sondajele de opinie indica faptul ca, astazi, un medic bun, in viziunea pacientilor, este acela care in primul rind sta de vorba cu pacientii sai, ascultindu-le si intelegindu-le suferinta. Astfel, imaginea medicului s-a transformat, in ochii pacientului, din una a unui vindecator-om de stiinta in una de tamaduitor, apropiind misiunea sa de cea a unui preot, la care insasi taina confesiunii poate face minuni. Sint insa medicii pregatiti pentru o astfel de misiune? Pot ei sa fie la inaltimea asteptarilor intr-o societate de (continua si nesfirsita) tranzitie, in care conditiile grele de lucru si remunerarea mizera ii indeamna spre meleaguri mai primitoare? Daca adaugam si imaginea nefavorabila creata de mai marii sanatatii si intarita de senzationalul mediei, se creeaza chiar un tablou sumbru al unui corp de oameni care nu ar putea fi demni de incredere. Si nu vrem sa fim ipocriti si sa ne autocompatimim - padure fara uscaturi nu exista, toate in regula nu sint -, dar trebuie sa sustinem faptul ca, la fel ca in orice domeniu de activitate, exista si bune, si rele, si medici pregatiti, si medici mai putin pregatiti, si concursuri corecte, si blaturi, si coruptie, si corectitudine. Dar a face din asta imaginea unui corp intreg, pentru a ascunde, de fapt, criza unui sistem este un lucru inacceptabil! Asadar, cum poti lupta cu o astfel de imagine si sa te ridici la inaltimea asteptarilor? Consider ca