Simon Hix crede că UE suferă de prea puţină politică. Într-o lume sătulă de politică, Hix cere şi mai multă. Dar cine este Hix şi ce are el cu săraca UE? Hix este o figură respectabilă în domeniul studiilor europene, autorul unui manual despre sistemul politic al UE recomandat de toate cursurile bune în domeniu. A scris o carte doar despre cum votează parlamentarii de la Bruxelles. Predă la London School of Economics un întreg curs despre Parlamentul European. Curs pe care l-am ales în semestrul trecut, ocazie cu care am întîlnit un profesor fabulos. Dar nu de asta scriu despre el, ci pentru că tocmai a mai scos o carte: What’s Wrong With The European Union & How to Fix It ("Ce e în neregulă cu UE şi cum se poate rezolva").

Se citeşte ca un roman politic de mare suspans, deşi rămîne o carte academică respectabilă (care deja face valuri). Hix reuşeşte un melanj aiuritor de realism politic şi bună literatură de anticipaţie. Cartea începe cu un bilanţ istoric pozitiv al Uniunii. A fost bine, avem piaţă unică. UE a rezolvat tensiunea istorică între spaţiu şi democraţie. Dintre toate sistemele politice numai SUA au mai reuşit această performanţă. Numai că epoca în care se construia o piaţă unică s-a epuizat. De aici oboseala actuală. Deci, ce e în neregulă cu UE? Comunitatea a mers bine zeci de ani cu mecanisme instituţionale mai proaste decît cele actuale. Uriaşul volum de legislaţie necesar pentru piaţa unică a fost adoptat pe vremea cînd unanimitatea era regula, nu excepţia, ca astăzi. De cînd procedurile de decizie s-au simplificat, volumul de legislaţie s-a înjumătăţit. Frumos paradox, trebuie să recunoaşteţi. Blocajul instituţional este doar un simptom - răspunde Hix - iar tratatul de la Lisabona nu va rezolva mare lucru.

Atunci, care este problema? Păi, problema este că UE trebuie să ia acum alte decizii decît în trecut. Piaţa unică a fost creată