- Diverse - nr. 83 / 26 Aprilie, 2008 Primavara este anotimpul renasterii naturii si simbol al tuturor reinnoirilor din viata omului. Incepand din martie si pana in aprilie se ara, se semana, se curatau livezile si gradinile, se scoteau stupii de albine de la iernat si se formau turmele, se angajau ciobani si vacari, se tundeau oile inainte de urcarea la munte. Erau zile de munca, dar si de sarbatoare. Sarbatorile primaverii cuprindeau obiceiuri de mare frumusete, cu rituri si practici de purificare, de divinatie pentru invierea timpului, pentru existenta umana si desfasurarea ei sub auspicii benefice, de sanatate pentru om si belsug in anul care vine. Pastele este cea mai mare sarbatoare a primaverii, este o sarbatoare a bucuriei, fiindca primul cuvant pe care L-a rostit Mantuitorul dupa Invierea Sa a fost "Bucurati-va!". Moartea, atat cea trupeasca, dar mai ales cea sufleteasca, este biruita in aceasta zi. Toti cei care se intalnesc dupa slujba de Inviere se imbratiseaza, se saruta, ciocnesc oua rosii, in semn de iertare si dragoste crestineasca. La Sanmihaiul de Padure, de Pasti, oamenii il sarbatoresc pe cel care a iesit primul la arat in primavara aceea; dar odata cu el este sarbatorit si cel care mana vitele cand se ara, "poganiciul". El trebuie sa fie fecior, neprihanit si harnic, iar alegerea lui ca "poganici" reprezinta recunoasterea acestuia ca membru al colectivitatii satesti, sarbatorirea lui fiind un rit de initiere in muncile agricole. In ziua de Pasti, dupa Sfanta Liturghie, oamenii merg la "iclejie", langa vale, pentru a-l sarbatori pe "poganici". Se aleg sapte feciori _ "fugari" _ desculti si imbracati doar in chiloti, si care se asaza cam la 200 m in urma "poganiciului". Cand se da semnalul de incepere a urmaririi, "poganiciul" fuge pe razoare _ "pe Uric" _ aparandu-se cu o curea si incercand sa nu fie prins de "fugari". Daca reuseste sa treac