Oare cati copii mici-mici ori mai marisori stiu - azi - cantecelul asta?
Cati il mai fredoneaza, invatati de mamicile si bunicile lor? (In vremea copilariei mele, el era frate cu altul, la fel de gingas, care incepea asa: "Vine, vine pri-ma-va-ra... Se astern, in toa-a-ta ta-ra, floricele pe campii, hai sa le-adunam, copii!")
In vremea copilariei mele, mamele ne pregateau din timp tinuta de Pasti: pardesie noi, de catifea visinie, palariute de pai, cu borul intors in sus, dichisit cu funde late, care fluturau peste umerii nostri ingusti, in adierea vantului de aprilie... Ghetutele de lac - negre sau visiniu inchis - erau obligatorii. Erau "asortate" cu ciorapei albi - treisferturi, stransi spre genunchi cu elastice prea tari... Baieteii aveau si ei, pregatita anume, tinuta "obligatorie" de Pasti: costumior cu jacheta din catifea albastra, pantaloni bufanti treisferturi, din aceeasi catifea, ghetute de lac negre, ciorapei albi, lungi, sapca asortata, cu cozoroc. Trebuia sa fim cocheti si curati in duminica Floriilor. Ca si in Noaptea Invierii, in curtea bisericii, ori, mai apoi, la masa de sarbatoare.
De Pasti, cea mai frumoasa jucarie pe care Iepurasul o aducea copiilor cuminti era chiar un iepuras. De plus alb ori de ciocolata. Dichisit cu o funda mare, rosie. M-am intrebat de multe ori de ce este atat de mult iubita de copii aceasta vietate fragila, delicata, care adora morcovii si iarba proaspata, care se da, cu placere, peste cap, si de trei ori, si de noua ori daca are chef, care are capul prea mic si urechile prea mari, adica prea lungi - ca si picioarele din spate -, botic intruna frematator si mustati enorme si neastamparate, si ochii mici ca niste bomboane lucioase, si dinti ingusti, ca niste lopatele ascutite, si un trup lunguiet ori - cand sta pe loc - parca rotund, si codita cat un bulgare mic, de zapada. Si o blana ca de matase, in
