Daca n-am visa sa fim fericiti am muri. Fericirea inseamna speranta, si fara speranta viata nu are sens. Dar cum se poate ajunge la fericire? Exista un drum comun pentru toti? Pentru a raspunde la aceste intrebari i-am solicitat un interviu d-nei MARIA ARSENE GAL, psiholog si profesor de filosofie
"Majoritatea oamenilor isi zidesc de vii sentimentele"
- Cand vorbim despre fericire ne gandim la ceva foarte indepartat, desi adesea ea se afla la indemana. Primavara, de pilda. Simpla ei priveliste e o promisiune de bucurie. De ce?
- Lumina, verdele, caldura soarelui ne bucura sufletul. Ne simtim optimisti, explozia vegetala ne da sentimentul ca facem si noi parte din primavara, totul pare mai vesel si mai usor. Creierul semnalizeaza ca e momentul sa ne simtim bucurosi. Asa se explica si faptul ca oamenii pesimisti sunt tratati cu lumina.
- Uneori e suficienta o mireasma sau un zambet pe chipul unui om necunoscut de pe strada si te simti, pur si simplu, fericit. Din nimic!
- Un "nimic", da, dar pe care trebuie sa il vezi si sa fii pregatit pentru a-l intelege. Important este sa receptam asemenea momente, sa fim deschisi pentru ele, sa le acceptam. Adeseori, bucuria e ascunsa in lucruri marunte, intamplatoare, lumea e plina de ele. Dar cei care le vad si care stiu sa le inteleaga emotia sunt extrem de putini. Mereu incordati, mereu chinuiti de probleme si ganduri interioare, trecem prin lume ca niste straini. Majoritatea oamenilor isi reprima emotia. Isi zidesc de vii sentimentele. Cum sa fii fericit fara ele? Fericirea e aproape. Nu costa bani. Totul este sa ai aceeasi lungime de unda cu ea. Sa o "sesizezi".
- Exista si o fericire "muncita", care se poate planifica?
- Fireste ca exista. Orice proiect implinit, pentru care am luptat multa vreme - cariera, familie, dragoste - ar trebui, in princip
