Cei 14 copii care sunt în prezent la Centrul „Cireşarii” au învăţat pentru prima dată să-şi facă semnul crucii şi să ciocnească ouă roşii

Pentru mulţi copii, Paştele este o mare sărbătoare, pentru că merg la biserică, primesc daruri de la Iepuraş, ciocnesc ouă roşii, mănâncă cozonac şi se bucură de căldura părintească. Pentru alţii, Paştele nu are nici o semnificaţie. Este doar o zi obişnuită în care încearcă să facă rost de o bucată de pâine, muncesc până la epuizare, exploataţi de părinţii lor, care uneori îi mai şi droghează şi îi trimit la cerşit în intersecţii. Viaţa acestor copii începe însă, când nişte necunoscuţi îi iau de mână şi îi duc într-un centru de plasament, cum este cel de primire în regim de urgenţă din sectorul 2 al Capitalei. Acolo, unii dintre ei, cei doi gemeni M. şi M., în vârstă de 4 ani, împreună cu fratele lor mai mare, învaţă că mai există şi altceva de mâncare în afară de pâine. Tot acolo, învaţă ce înseamnă o viaţă normală de copil, fără bătăi şi cerşit, aşa cum este cazul lui F., în vârstă de 12 ani. Totul, cu ajutorul oamenilor care lucrează în centru şi care, uneori, renunţă la zilele lor libere şi la sărbători pentru a fi alături de aceşti copii.

„Ne-a dat vin şi ne-a povestit de Iisus!”

Săptămâna trecută, cei 14 prichindei nu mai mari de 14 ani au învăţat ce înseamnă Paştele. A doua zi de Florii, părintele Florentin Laurenţiu, de la Biserica Sf. Spiridon, i-a vizitat pentru a le da sfânta Împărtăşanie. „Ne-a dat vin şi ne-a povestit de Iisus Hristos! Ne-a spus rugăciuni...”, ne-a spus Ş. (9 ani), o fetiţă care a învăţat şi rugăciunea „Înger, îngeraşul meu”, cu acea ocazie. „A zis «în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh» şi mi-a dat o brăţară de la biserică”, a fost amintirea lui C., o fetiţă în vârstă de 3 ani şi jumătate. Pentru mulţi era o premieră să vadă un preot, să afle de Dumnezeu şi să fie împărt