Este destul de dificil sa tragem o concluzie privind semnificatia Summit-ului de la Bucuresti. Sa fi fost doar o ocazie de a astupa fisurile unei "aliante pe doua nivele", in care axa franco-germana reprezinta o provocare pentru dominatia americana a NATO? Sau o serie de compromisuri la care s-a ajuns pentru a pastra relatia de lunga durata de cooperare dintre aliati, care, in ultimul timp, au intampinat dificultati in a se pune de acord asupra unei solutii comune la noile provocari, de cu totul alta natura fata de cele din perioada Razboiului Rece? Obiectiile franco-germane au facut ca nici Georgia si nici Ucraina sa nu primeasca Planul de Actiune pentru Aderare. ce era putin probabil sa produca tensiuni majore in cadrul NATO, atata timp cat administratia Bush nu a fost niciodata capabila sa demonstreze ca primirea celor doua state ar putea intari Alianta. Tarile est-europene au fost, cu siguranta, dezamagite, mai ales ca presedintele Basescu a fost cel mai sincer sustinator al aderarii Georgiei. Insa Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al NATO, a afirmat ulterior, intr-o conferinta de presa: "Am hotarat ca aceste state vor deveni membre ". O parte dintre membrii delegatiei germane la summit nu au fost foarte incantati de aceasta declaratie. In opinia lui Ruprecht Polenz, presedintele Comitetului pentru Afaceri Externeal Bundestaguluisi, in acelasi timp, un crestin democrat, "semnalul trimis Georgiei si Ucrainei cum ca nu aderarea lor este pusa sub semnul intrebarii, ci momentul cand aceasta se va intampla e unul prematur". Germania trece printr-un proces fragil de redresare economica, dependent, in mare masura, de exportul de marfuri catre fabricile din Rusia si Orientul Mijlociu. Ca singura tara occidentala cu o industrie bazata, in primul rand, pe procesul de fabricatie, politicienii sai trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte de a adopta o pozitie care