Plansul este produsul celor mai sincere si pure emotii, este o modalitate prin care ne exprimam unele dintre cele mai importante stari, reprezinta partea umana din noi. Desi este cel mai des identificat cu tristetea, durerea, depresia sau chiar disperarea, plansul poate fi provocat si de fericire, nervozitate sau de furie. Astfel, lacrimile, produsul plansului, sunt o materializare a tuturor acestor trairi abstracte, ele devenind un scut protector ce se interpune intre noi si cauza care le-a declansat.

In primele faze ale vietii, plansul este chiar singurul nostru mijloc de comunicare. Prin plans copilul atrage atentia asupra sa, comunicandu-si, astfel, nevoile si dorintele.

In mare parte, motivele pentru care plangem atunci cand suntem abia nascuti nu se schimba foarte mult nici la maturitate. Insa, pentru un adult, plansul este un semn de inteligenta, dupa cum sustin unii cercetatori.

Explicatia ar fi ca atunci cand lacrimile incep sa siroiasca se produce o detensionare si o calmare a persoanei respective. Intr-un conflict, acest lucru ar duce chiar la aplanarea lui, plansul oferind un ragaz ce permite evitarea gesturilor impulsive.

Insa, pe langa exprimarea pura a emotiei, plansul a devenit un ritual in multe culturi. Plansul este un element de baza in ritualurile funerare, in cele pentru fertilitatea pamantului sau in rugaciuni.

Dovezi ca plansul la inmormantari a devenit mai mult decat o expresie a emotiei se gasesc in toate culturile lumii. De exemplu, este recunoscut faptul ca in Grecia antica, la ritualurile funerare erau prezente femei care nu aveau nici o legatura cu persoana decedata (de sange sau de orice alta natura) si care erau platite ca bocitoare.

Acest obicei se regaseste si la noi, in unele zone din tara, cu cat familia plateste mai multe bocitoare, cu atat cei prezenti la inmo