Sorin Ioniţă: "Pentru un occidental, Franz Kafka este un mare romancier al absurdului tragic, iar Ilf şi Petrov ai absurdului pitoresc, dar noi, est-europenii, ştim că ei au fost mai curând nişte reporteri cu bună priză la realitate."

În societăţi ce şi-au creat birocraţii de stat vaste şi cu pretenţii de modernitate, fără să reuşească să le facă şi responsive, absurdul e prin definiţie la el acasă. Pe hârtie totul e în regulă, legile şi instituţiile fiind copy-paste după cele din Vest, dar lucrurile merg alandala. Şi nu vorbesc de marea corupţie sau politicile populiste, reale şi ele, ci despre un strat suplimentar aşezat deasupra: un melanj inconfundabil de impotenţă, delăsare şi prostie administrativă ce face ca, în rarele momente când guvernanţii au intenţii bune, perversiunile aparatului să ducă la situaţii de roman kafkian, cu cetăţeanul victimă sigură. Din lunga listă de exemple posibile, mă opresc la unul singur, teribil de actual: celebra preschimbare a codurilor CAEN, pentru aliniere la normele europene, aplicată din ianuarie 2008. Celebră, mă rog, pentru cine s-a lovit ea. Pentru restul lumii, inclusiv pentru guvern, ea pare un detaliu obscur şi neglijabil. Necazul e că această schimbare afectează - şi costă - sute de mii de firme mari şi mici, inclusiv persoane fizice autorizate (PFA), care în răstimp de câteva luni trebuie să plimbe hârtii de la Ana la Caiafa, plătind taxe, pentru un lucru dictat de sus şi perfect inutil din punctul lor de vedere.

Despre ce e vorba? Din raţiuni care ţin de colectarea informaţiei economice într-un stat modern (de exemplu, pentru a se putea calcula PIB-ul), s-au creat sisteme de clasificare a companiilor după obiectul de activitate, adică nişte tabele uriaşe cu toate tipurile de activităţi ce ţi-ar putea trece prin cap, fiecare prevăzută cu un cod (CAEN). O chestie cam socialistă, dar, având-o şi Eur