Călin Hera: „Nu putem pune punct cazului «Oprescu» decât după ce vom fi aflat cine e vinovat de toată această situaţie absurdă“.
Cazul „Oprescu“ l-a ajutat pe candidatul Oprescu să intre în cărţi. Cazul „Oprescu“ l-a ajutat pe Cozmin Guşă să iasă la bătaie împotriva celui mai mediatizat candidat al momentului. Dar, mai presus de toate, cazul „Oprescu“ dovedeşte, din nou, că incompetenţa e la putere în România.
Nu vreau să mă gândesc la „scăpări“ strategice; ele nu sunt demonstrate. De cele mai multe ori, toate întâmplările bizare au fost comentate ca fiind strategii ale cercurilor oculte. Cazul „Oprescu“ e ultima întâmplare bizară. S-a spus că el candidează pentru că Iliescu vrea să-i dea peste nas lui Geoană (şi să-şi ia partidul înapoi). S-a spus ba că oamenii lui Vanghelie s-au infiltrat printre strângătorii de adeziuni, ca să-i compromită candidatura, ba că a fost un autosabotaj întru martirizarea lui Oprescu după model băsescian. Toţi deştepţii au „ştiut“ că, într-un final bine pregătit, cetăţeanul independent Sorin Oprescu va primi, de la o instanţă superioară, dreptul de a candida.
E vorba de o scenarită specifică. Toate acestea ar putea să aibă un dram de adevăr în ele. Sau nu. Dacă e să ne păstrăm capul pe umeri şi să rămânem la lucrurile strict demonstrabile, atunci avem de-a face, în mod cert, cu incompetenţa celor plătiţi să aplice legea.
Pentru cei care nu sunt la curent cu evoluţia cazului „Oprescu“: Biroul Electoral Municipal a respins candidatura lui Sorin Oprescu (care demisionase din PSD ca să poată candida), Tribunalul Bucureşti a confirmat decizia, iar Curtea de Apel a respins-o. E clasic: pe măsură ce instanţa e mai înaltă, sentinţa îi dă dreptate celui mai puternic VIP. Aplicabil peste tot, de la Liga lui Mitică la justiţia lui Predoiu sau la Curtea lui Ioan Vida.
Dar nu e treaba me