Mai în glumă, mai în serios, împletind utilul cu plăcutul, Geoană s-a apucat într-o zi de potcoave. Şi de potcovit. Numai că, de la o vreme, nevasta l-a cam luat la rost şi-l ameninţă că-l lasă singur în fierărie dacă nu trece serios la agricultură. Geoană, pe numele de botez sau din buletin Gheorghe Jianu, mai aprinde rar focurile foalelor pentru a-i mai arde unuia sau altuia dintre vecini câteva potcoave de cai. Bărbatul, născut şi crescut în Dobreşti, are acum 43 de ani şi e printre puţinii rămaşi în comună, mai ales de când am intrat în Uniunea Europeană, care mai meştereşte fierul, dându-i forme şi făcându-l folositor. „Făceam întâi ostreţe. Eram mai tânăr pe-atunci. Şi m-am dus eu odată la Daneţi şi am văzut un prieten că bătea la potcoave. Hai, mă - mi-am zis, că pot să le fac şi eu! M-am rugat de el să-mi împrumute din uneltele lui şi uite-aşa am început“, povesteşte Geoană din Dobreşti. Apoi, dacă a văzut omul că tot ce face el are căutare, s-a pus pe vânzare. „80.000 de lei (vechi - n.r.) luam înainte pe o pereche. Mă căuta lumea, că animalul e ca omul, trebuie să-l încalţi şi pe el, n-o să mergi cu caii nepotcoviţi. Acum dai 250.000 de lei (vechi - n.r.) să-i potcoveşti“, adaugă Geoană.

Bate fierul cât e cald Ca orice meşter, fierarul nostru nu se-ncurcă doar cu „opincile“ de cai: „Fac şi lamă pentru plug, prăşitori, da’ potcoavele sunt preferatele mele. Şi am învăţat multe de la taică-meu. Pe-atunci, lucra la Tâmbureşti, în Rojişte, cu nea Paul Bulugea, erau un fel de ucenici. Sunt multe operaţii, nu e aşa simplu“. Înainte să aprindă focul cu lemne uscate, pune cărbunii de piatră. Apoi, când aceştia prind a se-ncinge, pune fierul la încălzit, până se face roşu. „Când e încins, se fac colţurile, se aduce fierul - cioc de raţă îi spunem - şi apoi se fac găurile pentru cuie, cu dornul pătrat. După ce se răceşte potcoava, se dă cu dornul mai subţi