HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
De undeva apare o Lumină şi oamenii şi-o împart pentru ca nimeni să nu rămînă în întuneric. Reporterii noştri au fost acolo unde s-a dat şi s-a primit Lumină. Vă istorisesc cum au primit taina Învierii românii din toate colţurile ţării şi de peste hotare. Reportaje şi imagini de colecţie despre oameni speciali.
Dobrogea sfîntă şi România ieftinăÎNVIEREA • La peştera Sfîntului Andrei a început creştinsimul, dar au ajuns maneliştii
Creştinarea României a pornit din Dobrogea, se spune. De Înviere, la peştera Sfîntului Apostol Andrei au venit credincioşii să se roage şi să ia lumină, dar şi petrecăreţii cu gîndul la manele şi grătare.
Dobrogea Sfîntului Andrei se înclină de la Cernavodă, timidă şi lină, cu respiraţie calmată, după ce a scăpat de vuietul maşinilor care aleargă pe o autostradă în căutare de soare. Kilometrul drumului care taie cînd decis pe lîngă dealuri, cînd nehotărît, pe lîngă apă, e mai scurt. Pentru că are copaci înfloriţi şi chiar cîteva lebede, netulburate de gurile rătăciţilor care se cască de la marginea drumului.
“Ce-am avut de vînzare pîna acum am dat. Azi am tăiat pentru copii. Fiecare cum a avut noroc să fie mielul lui. Dar numai ăsta s-a nimerit să fie mai mic”, ne arată ciobanul mieii cu ochi bulbucaţi care atîrnă de un par, lîngă stînă. O femeie strîge blana pentru acasă. Cîinii de la stînă stau cuminţi, legaţi mai în deal, departe de mirosul de sînge şi de lîna din fostele cozi ale mieilor, împrăştiată peste tot.
Prin sate cu nume românesc sau tătărăsc, spre Peştera Sfîntului Andrei, cîrciumile sunt cam mute. Doar la Viile, un muşteriu a aterizat în drum şi nu vrea să se mai ridice de acolo, spre ruşinea bătrînelor care trec pe lîngă noi cu “Bună ziua” sfios, basma pe cap şi vopsea de ouă care bîltîcăie în borcane.
