Acest an electoral ne oferă un spectacol trist al iresponsabilităţii politice. Guvernul de dreapta şi opoziţia atât de stânga (PSD), cât şi de dreapta (PD-L) se întrec în a oferi pomeni electorale. Se pun pariuri dacă inflaţia va atinge 10% în 2008, după ce părea că scăpaserăm de spectrul acestui flagel care a sărăcit populaţia în anii ’90. Parlamentarii par că nu au altă treabă decât să inventeze alte şi alte pomeni. Acum au oferit fiecărui elev un memory-stick. Sună futurist, dar e doar imbecil într-o ţară cu un sistem educaţional la pământ. Este jignitor că politicienii ne tratează pe toţi drept pomanagii. Ei uită că dacă au de unde să dea acum este doar pentru că s-a dezvoltat în ultimii ani o clasă mijlocie şi antreprenorială, care produce şi care plăteşte impozite. Dacă ne plângem de aglomeraţia pe şoselele spre munte la sfârşit de săptămână este pentru că mulţi români îşi permit vacanţele de weekend. Dacă tot mai mulţi români îşi fac vacanţele în străinătate nu este pentru că le-a scăzut patriotismul, ci pentru că acum îşi permit. Tranziţia a avut o mulţime de pierzători, dar a avut şi mulţi câştigători. România marilor oraşe şi a joburilor bune este acum vizibilă şi în plină dezvoltare. Dar politica pare făcută doar pentru cei care aşteaptă pomeni de la stat. O guvernare care a avut curajul să introducă acea cotă unică se bazează acum pe voturile pensionarilor.

Reforma fiscală ar fi trebuit continuată, dar e pusă în pericol pentru că politicienii români par că nu ştiu decât să redistribuie. Cota unică rămâne un succes major: au scăzut taxele şi au crescut în acelaşi timp veniturile bugetare. Am susţinut ideea înainte ca politicienii să o preia, iar calculele noastre de atunci au fost corecte. Cota unică nu avantajează bogaţii, cum spune Ion Iliescu (bogaţii nu îşi dau salarii), ci clasa de mijloc. Au scăzut impozitele, oamenii au rămas cu mai mulţi bani.