Subsemnatul, autor al articolului de faţă, vă sesizez următoarele:
Sunteţi răspunzător - temporar - de destinele a milioane de pensionari români care, după ce au muncit o viaţă, la statul comunist sau la cel capitalist, ar trebui să nu mai aibă grija - nu spaima - zilei de mâine. Pentru că au plătit pentru asta, din greu. Marea majoritate a acestor pensionari au pensii mici şi foarte mici. Cât îşi poate permite un stat aflat în dificultate pentru că, prin politicile lor, guvernele precedente, ca şi cel actual, nu au stimulat munca, ci nemunca, ajungând în situaţia ca cei care plătesc impozite şi CAS să fie mai puţini decât cei care au de primit pensii. Dar asta e o altă poveste.
Povestea mea este că, aşa cum bine ştiţi, peste 90% din pensionarii României au pensii de mizerie, care abia le permit să supravieţuiască, lipsindu-se de multe dintre lucrurile necesare, pentru a-şi achita, primii, obligaţiile către stat - chirie, întreţinere, felurile împărţite pe pisici şi câini etc. Aceştia sunt, cu toţii, la discreţia statului. A funcţionarilor lui, care calculează şi decid cât trebuie - conform legii - să primească fiecare. Nu ştiu vreun pensionar care să-şi calculeze singur pensia şi să meargă la casa locală de Pensii, să bată cu pumnul în masă şi să zică: eu atât trebuie să primesc! Ei stau şi aşteaptă, împărţind gânditori banii primiţi şi fac calcule: cât le mai rămâne pentru medicamente şi pentru verdeţurile din piaţă. Desigur - a greşi e omeneşte - se mai întâmplă ca la socotirea drepturilor, un funcţionar obosit sau stresat de şefi să mai greşească: să calculeze mai puţin sau mai mult decât i s-ar cuveni pensionarului respectiv.
Ei bine, aici intră în funcţiune un mecanism - legal - care mă înfioară. Iată cazul sesizat de o doamnă în vârstă din Tg. Ocna, jud. Bacău. Aceasta a primit deunăzi o decizie (nr. 37757/30-11-2007) care o informează că la
