Episodul absolut abominabil, din punct de vedere intelectual, de la televiziunea unde erau prezenti Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihailescu si Emil Hurezeanu spre a-i omagia pe Monica Lovinescu si pe Virgil Ierunca, intrerupti cu maxima brutalitate de nou-romanescul breaking news ca sa ne spuna ca doctorul Oprescu poate, totusi, candida pentru primaria Capitalei este exemplar. Exemplar pentru lumea in care ne aflam si cu care ne incapatanam, multi, sa nu ne impacam. In timpul intreruperii, m-am intrebat daca-l voi mai revedea pe Gabriel Liiceanu dupa reluare.
De fapt, desi primul atacant al procedeului a fost Emil Hurezeanu, dl Liiceanu era singurul de-acolo care nu (mai) avea legaturi cu sistemul televiziv. Daca Emil Hurezeanu comenteaza regulat, chiar acolo, la Realitatea evenimentele politice ale zilei, Dan C. Mihailescu are si el partea lui de televiziune, care-i aduce, cum singur marturiseste cand vine vorba, un grad sporit de audienta si notorietate. Cel dintai are, desigur, prilejul sa traiasca astfel de momente la tot pasul, cu atat mai mult cu cat "evenimente importante" ca acela de vineri seara au loc, si ele, la tot pasul cultural. In schimb, Dan C. Mihailescu e mai protejat, de sine insusi si, poate, de directorul de programe de la Pro TV, care nu-i permite mai mult de cateva minute, astfel incat emisiunea se termina cand ti-a devenit cartea mai draga.
Caci daca "omul care ne aduce cartea" chiar ne-o aduce, el nu are voie sa ne-o si incredinteze pentru mai mult de cinci minute. Numai Olivier Barrot, la France 2, e mai rapid. Sau, ma rog, programatorii de acolo il fac sa fie.
De dincolo de ecran, sunt sigur, multi oameni, desigur nu o "audienta" cum isi doresc lucratorii televiziunilor, pentru ca visul lor e multa, iar nu multum, invers decat in adagiul latin pe care n-am sa li-l deslusesc acum, au sarit din scaune, revoltati
