A trecut prima minivacanţă din aprilie. Trei zile în care luminişurile şi poienile din apropierea Craiovei au fost vânate cu înverşunare, pădurile au ascuns focurile grătarelor, iar apa Jiului a răcorit peturile cu bere, vin şi suc. Mai un grătărel, mai un pahar, două, nouă de bere, câteva cu vin negru, un mic dat prin muştar, câteva ouă vopsite ciocnite şi uite aşa au trecut orele pe nesimţite. După ce s-au înfruptat şi din carnea de miel şi au spart între dinţi cojile tari şi sărate ale alunelor, craiovenii s-au întins cu burta la soare sau la umbră, după preferinţă, au jucat rummy sau Monopoli, au dat cu paletele în fluturaşi sau au aruncat cu mingea de fotbal de la unul la altul până pe înserat. După ce s-au plictisit de iarbă verde, şi-au adunat obosiţi, unii chiar plictisiţi, jucăriile de vacanţă şi grătarele. Unii şi-au luat, pe lângă copii şi bagaje, şi resturile făcute. Alţii au lăsat pădurii sacii goi de cărbuni, pungile ce înveliseră, cu doar câteva ore înainte, pasta de mici, caserolele rămase de la pulpele de pui, peturile de bere, sticlele sau cutiile de suc.

Meniu clasic de iarbă verde Nu e greu să ţi-l imaginezi pe oltean îmbuibat după atâtea ore de mâncat, sătul de berică şi vin, dând indiferent cu piciorul într-o cutie goală şi trimiţând-o la umbra unui copac din apropiere. Dacă te abaţi de la şoseaua ce traversează Pădurea Bucovăţului, încă găseşti urmele hoardelor de petrecăreţi: cărbuni şi lemne arse, şerveţele cu iepuraşi şi ouă colorate, farfurii din plastic unse cu muştar sau ketchup pe care câinii le adulmecă, punguţe de alune sau seminţe şi multe peturi. Meniul clasic şi repetitiv. La fel e şi în boscheţii de pe malul Jiului. Pe marginea apei, pescarii stau liniştiţi şi aşteaptă zbaterea undiţelor. La câţiva metri în spatele lor, adăpostite de câteva crenguţe, sticlele goale rămase de la vizitatorii de weekend stau îngrămădite î