După etapa de Paşte s-au cam clarificat unele probleme în Liga I, deşi ultimele două etape ar putea aduce modificări. Probabil că titlul tot în Capitală va rămâne, aşa cum se întâmplă din 1991 încoace. Păcat! După revoluţie, Universitatea a fost pentru a treia oară în situaţia de a „arbitra“ titlul. Toate meciurile jucate de Craiova - cu Rapid, 2-2 (în 1998), cu FC Naţional, 2-1 (în 2002), şi cu Steaua, 1-2 (2008) - au fost comentate în fel şi chip, s-au spus şi s-au zvonit multe pe seama corectitudinii oltenilor. Steaua în 1998 şi Dinamo în 2002 au beneficiat de jocurile Craiovei, cucerind titlul în ediţiile respective.

Universitatea - Steaua 1-2. Ca toţi suporterii Ştiinţei, mi-am dorit o victorie asupra „militarilor“, o victorie a provinciei împotriva Capitalei. Înaintea derbiului de pe „Extensiv“ s-a scris şi s-a vorbit peste măsură, s-a fabulat, s-au făcut scenarii şamd. Ce s-a întâmplat pe teren? Faţă de ambiţia, dârzenia şi ofensiva din meciul cu Dinamo de pe „Ştefan cel Mare“, sâmbătă am văzut o echipă a oltenilor mai moale, cam fricoasă... Steaua, trebuie să recunoaştem, a venit cu o lecţie tactică bine pusă la punct, iar Ştiinţa nu prea a mişcat din chingile pregătite oltenilor de Rădoi şi compania. Trebuie reamintit şi faptul că echipa Craiovei este fără experienţă competiţională deosebită - nu trebuie să ne aruncăm acum cu acuze împotriva tinerilor jucători ai Universităţii. În timp ce Valerică Găman are doar câteva apariţii în Liga I, Mirel Rădoi se apropie de 200. Cam asta a fost diferenţa... Sâmbătă au intrat în rol şi arbitrii, primul gol al Stelei fiind marcat dintr-o poziţie de ofsaid nesemnalizată de asistent, centralul validând astfel golul marcat de Pepe Moreno. A egalat imediat Prepeliţă, dar, cu şapte minute înainte de final, celălalt Moreno a înscris dintr-o fază în care defensiva Craiovei a fost visătoare. „Defensivă melancolică“ a scris