- Editorial - nr. 84 / 30 Aprilie, 2008 Din '89 incoace, Romania a trecut prin cinci cicluri electorale. Alegerile din 1990, 1992, 1996, 2000 si 2004 au reprezentat examene pe care alegatorul roman a incercat sa le treaca cu brio. Desi, cu exceptia primelor doua mandate, alternanta la putere a functionat ireprosabil, bunastarea mult promisa de mai toate guvernele care s-au perindat in fruntea tarii s-a lasat asteptata. Romanii au avut in tot acest rastimp parte doar de promisiuni, sondaje comandate cu bani grei, atacuri sub centura pentru discreditarea adversarilor, de demagogie cat cuprinde, de oportunism, aliante electorale conjuncturale si cate altele. Acum urmeaza alegerile din anul de gratie 2008 (locale si parlamentare), iar in 2009, cele prezidentiale. Intrebarea este: difera aceste alegeri _ sub aspectul formei de manifestare _ de cele precedente? In curand (in luna mai) ne vom convinge daca, din acest punct de vedere, campania electorala se va distinge tot prin populism, manipulare, diversiune sau oportunism, si daca, in final, si dupa aceste alegeri, romanii s-au inselat. Si asta, pentru ca de 18 ani, oamenii (electoratul, in fond) tot spera intr-o guvernare mai eficienta, materializata in nivelul de trai. Ceea ce putem spune, deocamdata, este ca nu prea avem motive de optimism, desi s-a adoptat, in premiera la noi, uninominalul. Motivul? Politicianul roman este cam acelasi, cu aceleasi apucaturi. Adica, unul care face orice pentru a fi ales, in afara de a realiza ceea ce promite. In precampanie, i-am si vazut deja cum se fac ca iubesc copiii, ii ridica cu drag la piept si-i saruta, unii se imbraca in costum national; sunt prezenti la reuniuni mondene si la meciuri de fotbal, nu refuza un pahar de vin; se fac prieteni cu formatii de muzica moderna, canta, chiar (precum Ludovic Orban). Ba mai mult, devin reverentiosi cu Biserica Ortodoxa Romana, fac matanii