PETRECERE ● Muncitorii îşii serbau ziua cu familia

Cu mulţi ani în urmă existau mulţi muncitori (zidari, strungari, matriţeri, turnători, forjori, petrolişti), mulţi ingineri, mulţi profesori, mulţi medici, mulţi ţărani şi mulţi, mulţi alţi oameni care vieţuiau, bineînţeles muncind, pe meleagurile ţării noastre. Toţi au avut la rîndul lor copii, care au avut şi ei copii, dintre care unii sînt printre noi.

PETRECERE ● Muncitorii îşii serbau ziua cu familia

Cu mulţi ani în urmă existau mulţi muncitori (zidari, strungari, matriţeri, turnători, forjori, petrolişti), mulţi ingineri, mulţi profesori, mulţi medici, mulţi ţărani şi mulţi, mulţi alţi oameni care vieţuiau, bineînţeles muncind, pe meleagurile ţării noastre. Toţi au avut la rîndul lor copii, care au avut şi ei copii, dintre care unii sînt printre noi.

Se spune că pe vremea cînd existau atît de mulţi oameni ai muncii, aceştia aveau o zi a lor, care era sărbătorită la 1 Mai a fiecărui an, iar la 2 Mai, ziua tineretului. Deci erau zile în care toată suflarea petrecea la iarbă verde, dacă nu ploua. Şi tot acum se deschideau ştrandurile. Familiile de orăşeni năvăleau la marginea localităţilor. Cu nevastă, soacră, copii, purcel, căţel, pisică şi chiar colivii cu păsărele, omul muncii pleca de acasă în ziua de 1 Mai pentru a petrece la iarbă verde, la aer curat, la un grătar, la o tablă, o miuţă sau un Popa prostu’.

Cu noaptea în cap erau luate cu asalt autobuze, trenuri şi "ocazii" dacă familia respectivă nu avea maşină proprie. Încă de la ora 9:00 nu mai găseai un loc mai aproape de marginea vreunui ochi de apă, de era rîu sau lac, şi trebuia să faci incursiuni serioase pentru a vîna vreascuri pentru foc. Pe pături sau în corturi improvizate din cearşafuri se aşezau unii lîngă alţii şi-şi încropeau vetre pentru grătarele care aveau să afume, dar şi să î