Piaţa editorială românească a fost marcată la începutul anilor ’90 de apariţia a zeci de cărţi despre ororile comunismului. Sfârşitul deceniului a adus cu sine alte cărţi despre comunism, numai că regimul opresiv era de data aceasta privit din alt punct de vedere. Acestea din urmă vorbeau depre viaţa de zi cu zi a românului obişnuit. Poveştile de dragoste, prietenii, goana după alimente sau banale obiecte de uz casnic sunt câteva dintre temele abordate de acest tip de literatură. Ea nu înlocuieşte cercetările istoricilor, nici mărturiile oamenilor care au suferit în „epoca de aur“, ci completează imaginea perioadei.
Filmul lui Cristian Mungiu a adus în discuţia publică şi o altă temă legată de comunismul românesc. Care au fost problemele specific feminine ale acelei perioade? Doi bărbaţi, scriitorii Dan Lungu şi Radu Pavel Gheo, au coordonat un volum în care 15 femei, mai mult sau mai puţin cunoscute, vorbesc despre problemele lor în comunism.
„Lucrurile stau în felul următor: se dă o ţară plină de betoane, fontă şi salopete, se adaugă magazine doldora de conserve de peşte şi cozi la orice, un şef tâmpit, plus două-trei culori, destul de terne. Nu, nici vorbă de pantofiori pastelaţi, ciorapi fini, tocuri sofisticate, şampoane şi rujuri de firmă sau, mă scuzaţi, «sanitary pads». Nu, nici urmă de malluri”, scrie Dan Lungu în prefaţa volumului. „Tovarăşe de drum.Experienţa feminină în comunism“ este o carte despre interzicerea avorturilor, interzicerea feminităţii (prin lipsa cosmeticelor şi a obiectelor de îmbrăcăminte) şi interzicerea gospodinelor (prin lipsa alimentelor).(R.B.)
Piaţa editorială românească a fost marcată la începutul anilor ’90 de apariţia a zeci de cărţi despre ororile comunismului. Sfârşitul deceniului a adus cu sine alte cărţi despre comunism, numai că regimul opresiv era de data aceasta privit din alt punct de vedere. Acestea
