Fie ca liniştea sufletească să coboare peste fiecare şofer frustrat, fie ca şoselele să se lărgească şi autostrăzile să crească precum ciupercile după ploaie, fia ca parcările să te îmbie la tot pasul, numeroase şi încăpătoare: „Parchează aici, parchează aici!“
Fie ca bordurile noi să fie ultima noastră problemă, toate celelalte fiind rezolvate, fie ca viteza în exces să fie întâlnită doar pe pistele de concurs şi fie ca „ambuteiaj“ să nu mai existe în vocabularul curent! Fie ca buletinele de ştiri să aibă doar ştiri, în lipsa insistentă a accidentelor oribile, stupide, de care se umplu până la refuz.
Fie ca DN1 să devină o şosea pustie, oarecare din pricina concurenţ ei nou-construitelor rute alternative care duc persoanele ultramulţumite la destinaţii. Fie ca înjurăturile şi ameninţările la volan să fie înlocuite cu zâmbete şi strângeri de mână, iar respectul să rămâna cel care domină relaţiile între şoferi. Fie ca micile incidente inevitabile - o zgârietură pe portieră, un căpăcel căzut, un far crăpat - să se poată rezolva instantaneu, fără deplasă ri ulterioare obositoare, declaraţii multiple, procese verbale şi aşteptări chinuitoare, prin simpla intervenţie pe loc a unui agent constatator.
Fie ca orice şofer care greşeşte să-şi recunoască vina si să n-o mai repete. Fie ca gropile, canalele deschise şi lucrările nesemnalizate care de obicei ridică tensiunea celor de la volan să devină doar rodul imaginaţiei unui prolific scriitor S.F. Fie ca aprecierile noastre referitoare la autovehicule să fie de natură calitativă, nu cantitativă şi dă Doamne ca maşinile noastre să nu mai fie acoperite de praf la o oră după ce le-am scos de la spălătorie, să rămâna curate, strălucitoare cel puţin o săptămână!
Fie ca şoferii să-i respecte chiar şi fără o lege scrisă pe motociclişti şi biciclişti, să le acorde prior
