Invitat la emisiunea „Novanta Minuti” de la NovaTV, Ion Alecu, simbol al fotbalului braşovean, a vorbit deschis despre viaţa fotbalistului din anii 1960-1970, dar şi despre personalităţile din lumea fotbalului pe care le-a întâlnit de-a lungul carierei de jucător şi antrenor. Alecu s-a născut în Ploieşti în anul 1944. A început cariera sportivă la volei la vârsta de 14 ani. „Aşa am dobândit multă mobilitate şi detentă”, îşi justifică alegerea acesta. La vârsta de 15 ani a fost remarcat de câţiva jucători de fotbal de la Petrolul Ploieşti care l-au convins să practice fotbalul. „Ştiam că prin fotbal puteai să faci mai uşor o şcoală, iar asta a fost una din dorinţele mele, să termin şcoala şi apoi să fac şi o facultate”. La 17 ani a prins deja echipa mare a Petrolului (câştigătoare a campionatului în sezoanele 1958, 1959 şi 1964) fiind convocat la lotul naţional de juniori, participând la turnee în Olanda, Grecia, Turcia şi Iugoslavia.
A driblat Steaua!
La vârsta de 18 de ani se afla deja în vizorul echipei Steaua Bucureşti. „Când Steaua vroia un jucător, nu putea să fie refuzată. Ei te luau şi dacă nu corespundeai, te trimiteau la echipa a doua, ASA Târgu-Mureş. A venit ordin de la Armată că trebuie să merg la Steaua. Eram în turneu în Ungaria şi le-am spus celor de la club că nu vreau să mă duc. Încă din Ungaria, doctorii mi-au pus piciorul în ghips şi m-am dat accidentat ca să mă salvez. Cum am coborât din tren în Gara de Vest din Ploieşti, doi colonei m-au preluat şi m-au dus la Steaua. Cei de acolo mi-au dat ghipsul jos, eu urlam de durere, că m-au învăţat şi asta, însă cei de acolo s-au prins şi m-au trimis la ASA”, spune Alecu.
„Eram şapte jucători
la loturile naţionale!”
După un an şi patru luni petrecuţi la ASA, la insistenţele antrenorului Silviu Ploieşteanu, Alecu este adus la Braşov, la pachet cu o altă legendă
