Aerul răcoros de dimineaţă goneşte somnul din ochii tuturor. Ferchezuiţi, proaspăt coafaţi şi tunşi, îmbrăcaţi de sărbătoare, suportând cu stoicism strânsoarea pantofilor cumpăraţi de cu seară, puhoiul de oameni se îndreaptă spre străzile adiacente centrului. Purtând drapele tricolore, flori, pancarte cu numele firmelor, unităţilor şcolare, afişe cu realizările trimestrului trecut, coloanele de muncitori, ţărani şi intelectuali defilează în faţa tribunei principale înălţate în dreptul turnului cu ceas. Difuzoarele răsună de cântece patriotice, aplauzele celor din tribună însoţesc coloanele ce dispar dincolo de catedrala mică, urcând străduţele ce duc înapoi în oraşul de sus, lăsând locul altora, cu gândul la pick-nickul de după-masă…”Râde iarăşi primăvaaaara, peste câmpuri, peste plai, c-a venit întâiu mai”…Şi în veselia generală, unii şuşotesc despre o catastrofă, o explozie la reactorul nuclear din Cernobîl. Oficial ne merge bine, aşa că nu ne pasă nici măcar de ploaia cu soare ce ne stropeşte pe Platoul Corneşti. Spre seară însă oamenii stau la coadă la izvoarele din oraş. Apa de la robinet e contaminată! Abia a doua zi, suntem sfătuiţi să spălăm bine legumele şi fructele, să nu fie lăsaţi copiii pe afară. Oraşul e pustiu. Puţinii trecători se feresc de soare. Nu prea circulă maşini şi totul pare desprins dintr-un scenariu science-fiction: clădirile au rămas intacte, dar unde sunt oamenii?

Au trecut 25 de ani de atunci.

Şi din nou vine 1 Mai. Ziua Internaţională a celor ce muncesc e din nou sub ameninţarea norului radioactiv ce vine, de astă dată, din Ţara Soarelui Răsare, de la Fukushima. Repetiţie generală? Râde iarăşi primăvara!

Venind spre redactie mi-am amintit de un alt Unu Mai Muncitoresc. Din alte vremuri, de mult apuse, dar care revin mereu cu cate un flash back datorita unor actiuni pre-sau chiar electorale ale celor implicati in lup