AŞa se vedea lumea din perspectiva învinşilor: "E în afara oricărei îndoieli că viitorul aparţine ideii socialismului şi chiar a comunismului, ca idee, - prin contrast cu vechea democraţie reprezentată de Occident."
E curios că acest maestru al ironiei nu are deloc umor.
Gombrowicz: "Obrazul unui bătrân se menţine printr-un secret efort de voinţă, vrând să mascheze descompunerea sau măcar s-o organizeze într-un ansamblu plăcut." Unii, puţini, reuşesc. Pot să arate mai bine decât la alte vârste. Exemple: Enescu, Cioran.
În 20 decembrie, Th.M. e gata de o aventură sexuală cu un tânăr blond. În 24, cei cinci copii, adunaţi în jurul pomului, îi cântă colinde de Crăciun. Acest tip de contrast este condiţia sine qua non a unui mare artist.
Am şi eu dreptul să mă contrazic: acumulându-se detaliile despre Germania la sfârşitul războiului şi imediat după, jurnalul capătă densitate şi o bizară literaritate pentru că sunt ştiri indirecte: s-ar părea că, se spune că...
Seara, canonadă puternică şi tir de mitraliere. A doua zi, Th.M. citeşte în public despre câinele Bauschan, cu mult succes. Asta îmi aminteşte că atunci când Elţân a incendiat palamentul lui Hasbulatov, la câteva străzi distanţă Ilie Gyurcsik citea la bibliotecă, habar neavând.
Nu pot să mă obişnuiesc cu gândul morţii, spune T după ce a visat-o, iar, pe mama B. N-ai cum să te obinuieşti cu moartea. Poţi numai să nu te gândeşti la ea. Asta fac.
Trecuţi de şaptezeci de ani, oamenilor ar trebui să li se spună la despărţire: "Curaj!"
Gombrowicz (mai exact Frederic, demonul care pune în scenă "pornografia"): "N-aş putea să devin nebun. Chiar dacă aş vrea. Cu mine e absolut exclus, sunt un anti-nebun." Am datele acestei anti-nebunii. Sunt "demonic" de rece. Demonul meschin.
E remarcbil calmul cu
