Chelsea a reuşit fără Mourinho să-i îndeplinească visul lui Abramovici: finala Ligii. Şi încă la Moscova.
Dacă turul se termina 1-0, aşa cum era în minutul 90, ştiam cum stăm. Liverpool apărîndu-se la 40 de metri de poarta lui Reina, defensivă sigură, contraatac din 3-4 pase, pac-pac, gol, vorba unuia de pe la noi.
Dar pe “Anfield” s-au jucat 94 de minute, iar Riise s-a trezit să-şi dea un autogol antologic. Schimbare de planuri, necesitatea golului făcînd ca Benitez să regîndească totul. Surpriza sa a fost păstrarea pe banca de rezerve a lui Babel şi introducerea lui Benayoun, în ideea probabil ca olandezul să intre în partea secundă ca să profite de oboseala fundaşilor lui Chelsea.
Ascultă comanda la cine?
Care Chelsea s-a orientat destul de repede. Chelsea în general, pentru că-i greu de spus cine conduce pe-acolo după plecarea lui Mourinho. Avram Grant nu prea pare, Abramovici nu prea pare a se pricepe, iar Ten Cate, secundul, nu prea apare. Se zice că jucătorii sînt cei ce comandă, angrenajul funcţionînd din inerţia metodelor lui Mourinho. În fine, nu contează .
O problemă a lui Benitez s-a ivit prin accidentarea lui Skrtel, acest slovac de care puţini auziseră pînă în ianuarie. Hyypia, intrat în locul lui, e înalt, dar n-are viteză şi nici reacţii, vezi şi prelungirile. În stînga, Riise, uşor lipsit de busolă, care nici n-a urcat cum trebuia, dar nici defensiv n-a jucat bine, vezi faza golului marcat de Drogba, cînd Riise era undeva prin careu, marcînd cu spor punctul de la 11 metri.
“Trişorul” şi “Terminatorul”
Golul în sine a plecat dintr-un uşor ofsaid. La noi se ieşea de pe teren, începea scandalul. Drogba i-a arătat lui Benitez că nu doar la simulări se pricepe, marcînd o bijuterie, execuţia, pe teren ud şi din acea poziţie, nefiind deloc uşoară.
Liverpool a î
