Cît de puţin m-am priceput să te iubesc!
A trebuit chiar îngerul de pază
Într-un desiş cu fragi să-l priponesc,
Cînd roua dă în clocot, crini necheză
Şi fluturi freli înnebunesc în aer,
Brusc aruncîndu-se în cîte un izvor
Pe prundul căruia, subţiri, raze se-ncaier ;
Însăşi lumina grea e un amor
În zori de zi, în dup-amiezi, în seară,
Ce-şi caută plantele lungi cu sîrg,
Topindu-le nainte să dispară,
Blînd absorbită de gelosul Demiurg.
Ci numai eu mă-mpiedec în miresme,
Doar să-ţi sărut pios finele-ţi glezne... Cît de puţin m-am priceput să te iubesc!
A trebuit chiar îngerul de pază
Într-un desiş cu fragi să-l priponesc,
Cînd roua dă în clocot, crini necheză
Şi fluturi freli înnebunesc în aer,
Brusc aruncîndu-se în cîte un izvor
Pe prundul căruia, subţiri, raze se-ncaier ;
Însăşi lumina grea e un amor
În zori de zi, în dup-amiezi, în seară,
Ce-şi caută plantele lungi cu sîrg,
Topindu-le nainte să dispară,
Blînd absorbită de gelosul Demiurg.
Ci numai eu mă-mpiedec în miresme,
Doar să-ţi sărut pios finele-ţi glezne...
