Te face marţ aeroplanul!

G. Topârceanu

Pe măsură ce cumplitul secol al XX-lea înaintează spre finele mileniului, personajele literaturii române se emancipează de la trăsuri, cupeuri şi birje la automobil şi de la tren la avion. În loc de a călări calul, ele adoptă bicicleta şi chiar motocicleta, vehicule inedite la început de secol. O prostituată de lux, Miţa Biciclista, face furori ca personaj real şi ajunge să fie menţionată şi în Enigma Otiliei. Vila ei somptuoasă atrage şi azi privirile în centrul Bucureştiului.

Maşinile sînt, incipient, decapotate şi ciclopice. Au un unic far pe mijlocul botului. Cu aşa vehicul soseşte La Medeleni Herr Direktor, care are şofer neamţ. Mai tîrziu, tînăra Olguţa posedă automobil, îl conduce singură, dar ştie şi mersul pe bicicletă. La sosirea primei maşini, cea a lui Herr Direktor, ţăranii repudiază vehiculul. Numai Anica, fata în casă a Delenilor, e sedusă de şoferul său, neamţul cu "calul dracului".

Autovehiculul e încă un lux şi excursiile cu el - delicii. Poetul Ladima se bucură de ele în maşina lui Fred Vasilescu. Voiajul pe cale rutieră de la Bucureşti la munte durează o zi întreagă şi e prilej de gelozie pentru Ştefan Gheorghidiu. Nevastă-sa stă pe bancheta strîmtă lîngă rivalul care beneficiază ore întregi de proximitatea ei. Fred merge cu maşina şi la mare, în Dobrogea, trecînd desigur Dunărea cu bacul, aşa cum am apucat s-o fac eu însumi, înainte de apariţia primului pod rutier, în 1971.

În Bietul Ioanide, aristocraticul Gaittany nu suportă ideea de a nu avea automobil cu şofer la dispoziţie. Avarul şi ridicolul Pilaf, personajul lui Arghezi, se plasează la colţul Căii Victoriei şi face bezele automobiliştilor. Dacă partidul unchilor săi e la putere, sigur cineva îl îmbarcă pentru un tur gratuit. Dacă nu, e băgat în mă-sa!

La Rebreanu, maşina boie