MIRCEA CARTARESCU: "Austria este una dintre cele mai minunate tari din Europa, cu peisaje uimitoare, cu orasele ca de papusi, cu sosele pe care aluneci ca-n vis."
Oamenii se mandresc cu faptul ca sunt cu totul deosebiti de germani, ca au simtul umorului si-al relativitatii, ca sunt toleranti si mai umani, in sens aproape balcanic. Se straduiesc sa uite ca Hitler a fost austriac si ca Anschluss-ul a fost aprobat de imensa majoritate a populatiei. Am locuit vreme indelungata in Viena si, in afara catorva sacaieli birocratice, m-am simtit ca acasa in umbra imensului Stephansdom din centru. Am nenumarati prieteni austrieci, civilizati si cordiali, foarte mari iubitori de arta. In totului tot, Austria mi-a lasat intotdeauna o impresie de loc ideal pentru o viata linistita si implinita. M-am gandit adesea ca, daca voi fi vreodata constrans sa parasesc Romania, prima mea tinta ar fi aceasta tara din inima Europei.
De cate ori citesc insa marea literatura austriaca de azi, imaginea aceasta idilica, de outsider, mi se clatina. Rareori poti intalni carti mai negre, mai dezgustate, mai insultatoare pentru o natiune ca romanele lui Thomas Bernhard, ale lui Peter Handke sau ale recentei laureate a Premiului Nobel, Elfriede Jelinek. In scrierile lor, Austria este o lume schizofrena, abisala, care adaposteste, sub clisee ale unei onorabilitati mecanice, o colcaiala de monstri inspaimantatori. E o lume compusa aproape integral din criminali, nebuni si perversi care-si croiesc drum, asemenea unor cartite oarbe, pe sub splendoarea alpestra si tiroleza a tarii din „Sunetul muzicii“. M-a uimit intotdeauna acest sentiment funebru al literaturii austriece, cantonarea ei intr-un subconstient amenintator. Citindu-i pe ei, mi-am dat seama ca trebuie sa existe o Austrie profunda si profund alienata la care un strain n-are acces, chiar daca traieste acolo ani intregi. Cel
