Ploua ingrozitor cand am pornit spre Ego Cafe. Si, pentru ca puteam sa jur ca Mosilor incepe abia de la intersectia cu B-dul Carol, m-am invartit pret de aproape o ora pana am gasit localul situat la numarul 96, la doi pasi de Piata Sf. Gheorghe.
Cand am ajuns, era deja ora 10 seara, iar cafeneaua goala, abia luminata, s-a transformat brusc intr-un fel de oaza in desert pentru plouata de mine. Atmosfera calda, muzica ambientala portugheza, chelnerita prompta, lumina difuza. Asezata pe colt, avea doua laturi cu pereti de geam, dar la ora aia deja nu mai conta pentru ca masini nu prea treceau, iar oameni chiar deloc. Pe pervazuri erau cateva zeci de reviste din toate categoriile, de la tabloide glossy la publicatii de business.
Inauntru, un decor minimalist, cu mese rotunde de sticla cu picioare de inox si fotolii joase de piele crem. Culoarea laptelui trona si pe pereti, in afara de unul care era acoperit de un tapet negru, in relief. Pe jos, parchet dintr-un lemn inchis la culoare care se potrivea extrem de bine decorului indulcit de lumina difuza a aplicelor. Barul, mascat cumva de intuneric, avea foarte multe elemente de sticla, inox, negru si crem.
Un hol, si el in intuneric, ducea catre baie. Deasupra intrarii in acest hol era asezata o plasma atat de bine integrata in decor incat aproape ca nu am observat-o la prima vedere. M-am bucurat ca era oprita. Ar fi stricat din atmosfera de lounge data de muzica chill-out. Exista si un etaj, un fel de terasa interioara deasupra a jumatate din parter. Nu se puteau observa prea multe de jos si stateam atat de confortabil pe fotoliul meu incat, desi mi-am propus sa urc si la etaj, am renuntat la idee pana la final.
Meniul te lasa sa alegi intre cocteiluri de cafea si cocteiluri alcoolice. Pe de o parte sunt "Amore" cu espresso si Amaretto (12 lei), Ego Cafe cu espresso si miere sau caramel si "Ke
