De aproape patru ani de zile, o multime de crai si de profeti online trambiteaza in mare verva moartea iminenta a presei clasice, pe hartie. In mod bizar, fenomenul - care trebuie sa se fi desfasurat galopant, in viziunea unor bloggeri si analisti - refuza sa se intample la modul spectaculos.

Nu au existat prabusiri financiare, nu au fost (inca) inchise gazete de renume si jurnale cu prestigiu. Nu s-a intamplat nici un colaps, niciun dezastru, niciun crah. Uitandu-ne cu atentie la statistici vedem ca, incet-incet, tirajele scad si exista, in mod evident, o trecere catre presa online. Insa, aceasta este mai degraba o miscare fireasca, o evolutie si nu o revolutie. Jurnalistii care, pana in urma cu cativa ani, publicau exclusiv pe hartie s-au imprietenit, in cele din urma, cu calculatorul si au inceput sa publice online. Iar generatia de ziaristi tineri, care se formeaza acum, este deja alcatuita din viitori profesionisti hibrizi, web editori care se vor misca cu naturalete atat in mediul clasic, cat si in cel virtual. De toate acestea profita publisherii si oamenii de afaceri cu viziune, care nu isi inchid produsele, ci le declina online.

Dotat cu device-uri hi-tech (precum o camera video cu rezolutie foarte mare si functie performanta de recorder de pe un telefon mobil - adica, o banalitate), amatorul de pe strada va juca un rol din ce in ce mai mare in crearea de continut media, fie acesta de tip informativ, divertisment sau cu caracter social. Cu toate acestea, in lipsa profesionalizarii, este foarte putin probabil ca amatorul extrovertit sa devina axul central al new media. Daca s-ar intampla acest lucru, ar fi ca si cum consumatorii de continut ar prefera, de exemplu, sa mearga pentru leacuri la baba satului, in loc sa se duca la doctor si la farmacie. Ceea ce nu inseamna ca, in unele situatii, baba satului nu va fi mai rapida si mai de efect de