La sfarsitul lunii martie, a fost lansat al saselea volum din Dictionarul General al Literaturii Romane (literele S-T), tiparit sub egida Academiei Romane, la Editura Univers Enciclopedic. Mai urmeaza un volum, adica mai mult decat si-au propus autorii, dar deja se poate constata ca este cel mai complex proiect in domeniu.
Primele doua tomuri au aparut la inceputul lui 2005, cand se anunta ca, pana la finele acelui an, Dictionarul va fi in intregime pe piata. Munca de tiparire s-a aratat insa a fi mult mai anevoioasa, iar previziunile editorilor - prea optimiste. Au trecut trei ani si inca mai este asteptat un volum, care va aparea probabil spre sfarsitul anului.
Dar rezultatul de pana acum este remarcabil, iar carcotelile, oricate vor fi fost si vor mai fi, nu omit nici chiar ele amploarea si reusitele proiectului. Dictionarul depaseste tot ce s-a intreprins pana acum. Nu este o istorie a literaturii, ci un inventar, cu o ierarhizare ce reiese din spatiul acordat fiecarui autor, din tabelul cronologic si din numarul de fotografii. Dorindu-se a fi unul integral, Dictionarul cuprinde autori, publicatii, curente literare, concepte, opere anonime, institutii literare, in asa fel incat devine o imagine aproape exhaustiva a literaturii romane. Dincolo de scopul lui imediat, acela de a informa, mizeaza si pe apropiere si ii prezinta pe toti autorii de limba romana, indiferent de locul unde au scris si s-au afirmat (in tara sau in diaspora); criteriul esential de selectie si judecata a fost cel de natura axiologica si istorica, adecvate necesitatilor si exigentelor unui dictionar. "Un mare scriitor de origine romana a scris, cu cateva decenii in urma, o fraza inteleapta: multe lucruri ne despart, cultura ne poate uni. Este si miza acestui dictionar, dincolo de scopul lui imediat" (Eugen Simion).
Au lucrat la Dictionar, vreme de mai bine de zece ani,
