Emilian Marcu De doua ori pe an, in aprilie si la sfarsitul lui august, la Chisinau, se organizeaza saloane de carte romaneasca. Sunt manifestari care aduc in prim plan, ce-i drept fara prea mare entuziasm din partea autoritatilor, speram vremelnice, cuvantul stramosesc, cuvantul omului simplu din Basarabia, cuvant care este leit cu acela de pe intreg cuprinsul Romaniei. Oricat s-ar stradui «savantii de renume mondial» precum Vasile Stati, sa ne convinga de faptul ca limba moldoveneasca este una iar limba romana este alta, nu o vor putea face pentru simplu motiv ca este impotriva realitatii si a evidentei. Nu stiu cum se face ca limba in care au scris: Creanga, Eminescu, Sadoveanu, Caragiale, Slavici, Rebreanu, Arghezi, Bacovia, Blaga etc., este atat de bine inteleasa de oamenii simpli din Basarabia?

Or fi cumva poligloti? Sigur ca de voie, si de fapt mai mult de nevoie, de-a lungul timpului au fost siliti sa «gavareasca» si in limba cotropitorilor. Dar ce te faci de faptul ca ei s-au incapatanat si nu si-au uitat limba strabunilor, limba pe care atat de bine au «plans-o pe la vatra lor taranii» cum atat de plastic a spus preotul-poet Alexei Mateevici, si ca «limba noastra-i o comoara» pe care ei nu aveau cum sa o uite. La Salonul de literatura pentru copii si tineret de anul acesta, organizat de Biblioteca nationala «Ion Creanga» din Chisinau, doamna Claudia Balaban a oferit multimii de vizitatori intalniri memorabile cu cartea dar si cu autorii. Grigore Vieru, marele poet roman, a avut bucuria de a se intalni cu micii si marii lui cititori, cu albinutele lui cum metaforic ii numeste el. Scriitori din Basarabia dar si din Romania au fost alaturi de Grigore Vieru si de cititorii cartilor lui. A spune ca aceste intalniri au fost sarbatori seamana a pleonasm. Sunt doar intalniri normale, intalniri de mare dragoste fata de limba romana. Saloanele de c