Citeam de curand ca actorul Matthew McConaughey, sex-simbol de la Hollywood, nu a mai folosit deodorant de douazeci de ani...
Prin anii '80, intr-o foarte calduroasa primavara, cand, cu ocazia unui concurs studentesc, am vizitat pentru prima oara Clujul, m-a frapat ceva pe strada: femeile nu erau epilate. Nu puteai admira o gamba fina de ardeleanca fara a-ti impotmoli privirea in smocuri rebele sau, dupa caz, veritabile plantatii. Cat despre subsuori, prefer sa nu-mi amintesc nici un fel de detalii! Se intampla ca, in acea vreme, bantuia prin zona - via Ungaria - o stranie influenta occidentala, conform careia era trendy ca femeile sa abordeze un soi de look ecologist, care excludea eliminarea firelor de par de prisos, oriunde ar fi fost localizate ele...
Pe women.timesonline.co.uk, Katherine Ashenburg publica un fragment din cartea ei in curs de aparitie la Profile Books - Clean: An Unsanitised History of Washing, prilej de noi revelatii in domeniu. Se pare ca perceptia istorica asupra rutinei igienei cotidiene a diferit substantial de la o epoca la alta. Astfel, in secolul I, aristocratii romani dedicau ingrijirii corporale minimum doua ore pe zi: se spalau, se sapuneau, faceau baie succesiv in mai multe cazi cu apa incalzita la diferite temperaturi, iar, la final, intr-o apoteoza onctuoasa, se ungeau cu uleiuri scumpe pe toata suprafata corpului. Dimpotriva, in secolele XVI-XVIII, la curtea regilor Frantei, sapunul era aproape prohibit, iar baia o notiune aproape necunoscuta. Regele Soare folosea, in schimb, parfumuri in exces si se scarpina de paduchi, pe spate, cu o perie cu maner de aur.
Lenjeria, inclusiv cea intima, nu se spala nici ea, aristocratii preferand s-o arunce pur si simplu atunci cand se murdarea. Dintotdeauna, musulmanii care se respecta isi spala cu obstinatie, zilnic, organele genitale, obicei care multora dintre europeni l
