Sub acest titlu publica Washington Post la 28 septembrie 1980 un emotionant reportaj despre un baietel de culoare in varsta de 8 ani obligat de soarta sa se drogheze in suburbiile capitalei federale Washington. Semnatara era Janet Cook, o tanara jurnalista de culoare care se alaturase nu cu mult timp in urma echipei de reporteri investigatori coordonati de celebrul Bob Woodward (cel care declansase alaturi de colegul sau Carl Bernstein celebra ancheta Watergate, ancheta ce dusese la destituirea presedintelui Nixon). Materialul lui Cook a fost recompensat un an mai tarziu cu cea mai inalta distinctie de presa din istoria lumii: Premiul Pulitzer. La cateva zile de la primirea fabulosului premiu, redactia Washington Post returneaza insa premiul, gest fara precedent in istoria de (pe atunci 64 de ani) a acestei distinctii.

Imediat dupa publicarea materialului in Washington Post - una dintre cele mai credibile si mai longevive gazete americane -, s-a creat o adevarata unda umana in jurul cazului micutului Jimmy. Ca si in cazul atator altor materiale sociale de impact, o drama umana e mai zguduitoare decat drama celor multi asemenea aflati in suferinta. Orice lectie reala de jurnalism vizeaza o poveste de viata care sa dea amploarea unui fenomen social, iar efectul psihologic este cunoscut si exploatat in filme, in literatura, in arta in genere, ca si in jurnalism de cand e lumea. Drama razboiului este mai zguduitoare cand oamenii afla drama unei singure familii, Holocaustul pare si mai atroce dupa ce urmaresti Pianistul. "Lumea" lui Jimmy era stiuta de ani multi de catre autoritati si de catre cetatenii americani: oameni sarmani, de regula de culoare, traiau la limita subzistentei in cartierele sarace sau la marginea orasului in saracie, mizerie si neputinta, cunoscand umilinta, violenta si disperarea la varste foarte fragede. Jimmy era prototipul copilulu