Mi-as fi dorit sa fac un clasament al urarilor de Paste, croite dupa modelul: ”Fie ca Lumina sa te penetreze cum cerneala penetreaza aceasta bucata de creta…” Insa mi-e teama ca Inbox-ul telefonului meu se va cere la psiholog daca ii mai rascoloesc o singura data infernalele secrete.
Dintr-un ocean de ”donts”, aleg azi terapia prin ”does”. In joia dinaintea Invierii am primit, la despartirea de un invitat al emisiunii de la tv, cea mai simpla urare de Sarbatori: ”Iti doresc sa ai timp sa citesti!” O replica banala, care a tinut loc si de ”La revedere!”, si de ”Paste fericit!” Atat de banala incat a fost singura pe care am implinit-o.
Am avut doar trei zile libere. Si pentru ca stiu ca tolaneala e un pacat capital, am ales sa lenevesc activ. Mi-am improspatat stocul de reviste british, am comandat editiile de weekend ale Financial Times si The Guardian si am sters de praf turnul de carti de pe noptiera. Si mi-am dat raspunsul la intrebarea ”Ce fac eu cand nu fac nimic?”
In topul desfatarilor mele se afla rubrica saptamanala ”On the slow lane”, pe care poetul si jurnalistul Harry Eyres o tine in Financial Times. Iata voluptatea suprema! Sa citesti intr-un cotidian business despre utilizarea creativa a timpului liber. In ultimul FT Weekend, Eyres scrie despre initiativa metroului londonez de a inscriptiona versuri in vagoane. Un alt ”must” din presa londoneza de sambata este comentariul extra-auto al inteleptului de la Top Gear, Jeremy Clarkson. gazduit de The Sun. Iar ”cireasa” o reprezinta rubrica ”Writer’s Room” din The Guardian, un demers care tine de genul ”paparzzi cult”. O urmaresc saptamanal, intrand cu o placere aproape voyeuristica in spatiul intim in care creeaza scriitorii britanici.
Trecand la presa masculina exquisit, cele trei zile de pauza pascala mi-au oferit linistea pentru a rasfoi sectiunea preferata din G.
