- Economic - nr. 85 / 2 Mai, 2008 Mirifica insecta, APHIS MELIFERA, a fascinat omul din cele mai vechi timpuri, pana azi. Albinele ne-au uimit prin organizarea lor, prin modul inteligent de a construi, fiind neintrecute in arhitectura si precizia matematica a alcatuirii fagurilor, culegerii nectarului, polenului. Sunt experte in fabricarea mierii, propolisului, in depozitarea si conservarea lor. Important pentru om si natura este rolul albinelor in mentinerea echilibrului natural, a biodiversitatii, a fertilitatii plantelor, a sporirii productiei cantitativ si calitativ. Inmultirea, perpetuarea plantelor sunt realizate de unirea produselor polenului (partea masculina) cu ovulele. Alaturi de vant si alte insecte, albinele sunt un factor hotarator in transportul polenului de pe antere pe stigmatul florilor, unde el germineaza si isi uneste continutul cu cel al ovulei, pe care o fecundeaza, dand nastere semintei si fructului. La foarte multe specii de plante cultivate semintele (depozitarul zestrei genetice, a perpetuarii speciilor) si fructul (scopul final al cultivarii plantelor) nu se poate forma daca polenul nu este dus de albine de pe stamine pe pistil in, procesul de polenizare. Se apreciaza ca peste 80% din plante sunt polenizate cu ajutorul albinelor. In natura intalnim doua mari categorii de plante: cele care au stamine cu polen si pistil in aceeasi floare (flori hermafrodite). Ele se pot autopoleniza prin trecerea polenului de la antera la stigmat. Autopolenizarea se poate realiza numai in situatia in care anterele si pistilul ajung la maturitate in acelasi timp, fapt ce se intampla destul de rar in natura, majoritatea plantelor hermafrodite se inmultesc incrucisat. Polenul este transportat pe stigmatul florii de vant, (polenizare anemofila), astfel se polenizeaza cerealele (grau, secara, triticale, orz, ovaz, porumb), nucul, alunul si altele. Polenizare