Regulile europene pe care trebuie să le respecte o brutărie vor face ca celebrii covrigi de Singureni Giurgiu să dispară de pe marginea drumului european E 70 Cu câteva zile înainte de

Regulile europene pe care trebuie să le respecte o brutărie vor face ca celebrii covrigi de Singureni Giurgiu să dispară de pe marginea drumului european E 70

Cu câteva zile înainte de Paşte, în satul Gorneni de pe Şoseaua Alexandriei erau cel puţin 25 de tarabe cu covrigi. Deh, postul mare, trafic intens, vânzare bună. Nici nu-i scump. Cinci-şase lei şiragul de cincizeci de covrigei, bătuţi de vânt şi praf şi făcuţi într-un loc secret.

După Paşte, plecăm pe drumul covrigului să-i aflăm originea. Cei de la tarabe nu ştiu de unde-i au, nimeni nu ştie, nimeni nu vorbeşte. Oare câţi kilometri fac şiragurile încropite din sârmă galvanizată ca să ajungă la marginea drumului?

E vorba despre acei covrigei mici şi atât de crocanţi de îţi rupi dinţii în ei, care se vând la şirag de câte cincizeci de bucăţi. Nu ştiu de ce au aşa mare priză la trecători, mai ales că sunt vânduţi la marginea străzii unde sunt prăfuiţi, dar cert este că se vând.

O fetiţă de vreo 10 anişori ţine strâns în mână un fişic de bancnote de 1, 5 şi 10 lei. Ne zâmbeşte frumos, ne asigură că sunt proaspeţi covrigii şi ne invită să luăm un şirag.

"Am vândut vreo 30 de şiraguri, de dimineaţă", spune vânzătoarea ambulantă. Fetiţa ne explică traseul covrigeilor: "Este un privatizat, la noi în Gorneni, care-i aduce, dar nu ştiu de unde. Noi îi luăm cu 8-9 bani bucata şi îi vindem cu 12 bani". Hotărâţi să aflăm locul de obârşie al covrigului de pe E70, mergem la Primăria Comunei Iepureşti, de unde face parte şi satul Gorneni.

Edilii erau cuprinşi de febra afişelor electorale şi nu le venea să creadă că, în loc să facem un reportaj electoral, noi ne interesăm de covrigi. "Nu se fac la