- Diverse - nr. 85 / 2 Mai, 2008 Intr-un vibrant si profund elogiu pe care il aduce satului romanesc, Lucian Blaga sugereaza perenitatea, atemporalitatea si vocatia axiala prin care traieste lumea rurala, ca spatiu matricial al sufletului romanesc: "A trai la sat inseamna a trai in zariste cosmica si in constiinta unui destin emanat de vesnicie (...). Satul, situat in inima unei lumi, isi este oarecum siesi suficient. El n-are nevoie de altceva decat de pamantul si de sufletul sau si de un mic ajutor de sus, pentru a-si suporta, cu rabdare, destinul. Aceasta naiva suficienta a facut bunaoara ca satul romanesc sa nu se lase impresionat, tulburat sau antrenat de marile procese ale «istoriei». Satul e atemporal (...). Boicotul instinctiv se ridica impotriva istoriei, ce se facea din partea strainilor in preajma noastra. Mandria satului de a se gasi in centrul lumii si al unui destin ne-a mentinut si ne-a salvat, ca popor, peste veacurile de nenoroc". Fara indoiala ca scenariul "boicotului istoriei", la care face referire Lucian Blaga, nu mai este astazi plauzibil si posibil, intr-o lume supusa disolutiei si presiunilor tot mai ferme ale unui proces ireversibil de mondializare, de ajustare, de uniformizare a ideilor, idealurilor, trairilor. Mintea grabita a oraseanului tinde, adesea, sa retina din peisajul rural, din atmosfera "vietii la tara" mai degraba aspectele decorative, aparentele artizanale ale unei realitati care adaposteste, in structurile ei, si elemente ce tin de o anume gravitate existentiala, o viziune asupra lumii si asupra vietii de certa profunzime. Cred ca societatii de azi ii revine un rol important in conservarea marturiilor de viata spirituala pe care satul romanesc le incorporeaza in structurile sale adanci. Altfel, orasenii de astazi, ce mai pastreaza in ei o fibra de ruralitate, risca sa treaca pe langa aceste valori fara sa le vada, risca sa le