Duminica, prin instalarea PS Mihai Fratila ca episcop auxiliar cu resedinta la Bucuresti, Biserica Greco-Catolica reinnoada o traditie intrerupta cu brutalitate de regimul comunist in 1950.
S-a spus, uneori pe buna dreptate, ca Biserica Romana Unita cu Roma traieste excesiv in trecut (si chiar si acest articol va vorbi foarte mult despre trecut). Marturie stau acele biserici greco-catolice pline de pensionari ai caror copii si nepoti merg cu regularitate la liturghiile romano-catolice, inflatia de simpozioane ori comemorari ("300 de ani de la...", "250 de ani de la...", "150 de ani de la..." sau "50 de ani de la...").
Istoria insa obliga. Dupa Marea Unire, Biserica Greco-Catolica si-a onorat traditia de deschidere intelectuala, trimitand in capitala Romaniei Mari pastori eruditi. Parintele Demetriu Radu, devenit episcop de Oradea si ucis de un anarhist comunist in atentatul cu bomba de la Senat, era renumit pentru calitatile sale oratorice. Parintele Zenovie Paclisanu, vicar general, istoric si fost secretar al Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, era membru corespondent al Academiei Romane. La Biserica Sf. Vasile din strada Polona, cea in care va fi instalat duminica episcopul Mihai Fratila, au slujit clericii-carturari Ioan Balan, Tit Liviu Chinezu si Vasile Aftenie. In anii ‘40, biserica din strada Polona devenise un "focar de lumina si de indrumare" pentru tinerii catolici si ortodocsi prezenti in fiecare duminica dupa-amiaza sa-l asculte pe Monseniorul Vladimir Ghika la conferintele organizate de Asociatia Studentilor Romani Uniti (ASTRU).
Cand a venit insa timpul marturisirii, preotii-carturari greco-catolici din Vechiul Regat nu au dat inapoi. "Dragii mei frati, credinta noastra nu e o camasa pe care s-o iei noaptea si sa o dai jos dimineata. Nu pot nega ceea ce am propovaduit o viata intreaga", ii dojenea, de la B